"Printul Mareelor" de Pat Conroy

Titlul: Printul Mareelor
Autor: Pat Conroy
Nr. de pagini: Vol.I- 477 si Vol.II - 461

Duminica tare tirziu am terminat de citit aceasta carte geniala, cind am terminat-o am spus wowwwwww!!! Are literele mari si e foarte usor de citit, insa eu m-am cam lungit cu ea, am fost prea incarcata, dar nu ma puteam desparti de ea. :)

Stilul autorului e atit de descriptiv incit cind citeam simteam mirosul mlastinii si nisipul de pe plajele din Carolina de Sud. 

Acest roman este cu adevarat o opera de arta superba si il recomand din suflet celor ce iubesc cartile!

Eroul principal in acest roman este Tom Wingo si sora lui Savannah, care este bolnava de o boala psihica. El merge in New York pentru a o ajuta pe sora lui si ii povesteste medicului ei Susan tot ce isi aminteste din copilarie.

Are un sfirsit frumos, super de frumos, pentru mine incheierea mult face :)

Povestea s-a atins de mine atit de profund ca as citi-o iar si iar daca as avea timp suficient sau cel putin de erau zilele de 48 ore :)

Mai jos, asa cum practic eu, voi afisa cele mai frumoase ginduri ( favoritele) :)

"Copilaria nu hotaraste, lasa doar urmari si o incarcatura stralucitoare de amintiri."

***

"Prea multa frumusete la o femeie este un subiect de gindire si, adesea, este o povara mult mai periculoasa chiar decit infirmitatea fizica sau uritenia."

***

"Intotdeauna am fost socat cind femeile deosebite trebuie sa-si sufle nasul, chiar rusinat ca au si ele functii fiziologice." :)

***

"In familia regala nu fusesera nici risete nici conversatie si am presupus ca bogatasii taceau ca pestii."

***

"Era unul din acei barbati rari, care nu pot fi indragostiti in viata decit o singura data."

***

"Dragostea nu e inarmata, nu are pumni, nu lasa vinatai si nici nu face sa curga singe."

***

"Fusesera despartiti o jumatate de viata pentru a deveni perfecti unul pentru celalalt."

***

"Trebuia sa invatam sa ne tamaduim ranile si sa o facem cu frumusete."