Frumosul în natură

Frumosul se întîlnește pretutindeni, nu există ființă, om, animal, insectă, plantă ca să nu ascundă o picătură din frumusețea Terrei. Frumosul este solemnitatea, grația, și măreția planetei noastre. Natura a fost, este și va fi cea mai de preț capodoperă a frumosului. Natura reprezintă însuși frumosul, care se regăsește  și în cele șapte minuni ale sale.

Frumosul trebuie văzut, dar mai mult de atît oamenii îl văd, dar nu îl percep, deaceea omenirea trebuie să învețe să vadă frumosul dincolo de calculatoare, mașini, agitație, lucru etc. să perceapă frumosul în natură, să înțeleagă acea frumusețe a unui fluturaș de pe o floare, să-i vadă acea pură frumusețe pe care o are de la Dumnezeu. Frumosul ne înveselește viața, ne face să rîdem , văzînd doi iepurași alergînd într-o poiană verde unde totul este un frumos și nimic altceva, ne apare pe față un zîmbet atît de sincer și pur. A visa este o cale de a trece de la lumea reală, la o lume imaginară. În vis suntem înconjurați de armonia florilor și de buburuzele care redau culoare visului. În toată agonia noastră de a face s-au de a crea ceva uităm a mai fi fericiți, uităm a mai da mîna cu natura, uităm a ne scălda în razele frumoase ale soarelui, și de a discuta cu stejarii bătrîni ai pădurii. Datorită frumuseții și măreției naturii trăim, dar noi uităm să fim fericiți pentru aceasta. Frumosul deasemenea ne învață să prietenim, dacă o persoană se poartă, vorbește, îmbracă frumos, oamenii o vor aprecia și astfel va avea mulți prieteni. Dar frumosul naturii ne oferă o mulțime de prieteni care cer doar grijă și atracțiune: și acel copac și acea floare simpte cînd tu ai o suferință și plînge odată cu tine. Frumosul deasemenea trebuie auzit, să auzim cintecul ciocîrliei, sunetul izvorului și graiul patriei. Natura ascunde în interiorul ei întregul frumos, dar pentru a avea parte de el oamenii trebuie să o îngrijească și mai presus de toate să o iubească. Cu trecerea anilor putem observa și simți că frumusețea ca și celelalte valori umane este frecventă. Nu trece o zi să nu ne aflăm pentru o clipă în rai, adică fără să vedem, să auzim ceva frumos. Frumosul se face simțit în natură, iubire, fericire, prieteni, oameni apropiați. Fiecare om percepe frumosul în felul său, nu există poet, oricît ar fi de mediacru, care să nu fi scris cel mai frumos vers din toată literatura despre frumusețea naturii. În fiecare familie frumosul ar trebui să fie în continuă dezvoltare, de cînd se naște în familie aceasa trebuie sa-l învețe a-l percepe. Frumosul este fundamentul si baza oricărei ființe umane.